Cum arată atelierul tău într-o zi bună: e liniște sau e haos frumos?

Este un fel de haos care își are ritmul propriu. Sunt momente în care se aud mașinile de cusut, se discută despre detalii aparent minuscule, se probează, se modifică și se râde. Dar, în mijlocul tuturor acestor lucruri, există întotdeauna o formă de liniște interioară. Poate pentru că știm cu toții că rochia la care se lucrează va deveni parte dintr-o zi pe care clienta nu o va uita niciodată.

De unde începe o rochie în atelierul vostru? De la material, de la croi sau de la povestea femeii care o va purta?

Întotdeauna de la poveste. Materialul și croiul sunt instrumentele prin care aceasta capătă formă. Încerc mai întâi să înțeleg femeia din fața mea: cine este, cum se vede pe ea însăși și ce emoție își dorește să trăiască în ziua nunții. Abia apoi încep să caut textura, proporțiile și detaliile care pot exprima toate aceste lucruri.

Cum gestionezi situațiile în care o mireasă vine cu o imagine foarte clară despre rochia pe care și-o dorește, dar simți că nu este cea care o pune cel mai bine în valoare?

Cu onestitate și grijă. Cred că rolul unui designer nu este doar să spună „da”, ci să ofere sinceritate și încredere. Încerc întotdeauna să înțeleg ce anume o atrage la acea imagine și ce emoție caută, de fapt. De cele mai multe ori, nu este vorba despre o anumită rochie, ci despre felul în care își dorește să se simtă în ziua nunții. Împreună găsim o variantă care îi respectă dorința, dar care îi pune în valoare frumusețea și personalitatea.

Când îți dai seama că o mireasă și-a găsit, în sfârșit, rochia? Care este semnul pe care îl cauți?

Este un moment foarte frumos și foarte discret. Nu este neapărat despre lacrimi. Pur și simplu, o vezi cum se relaxează. Nu mai încearcă să fie altcineva și nu mai caută privirea cuiva care să îi confirme că a ales bine. Începe să zâmbească firesc și să se privească fără îndoieli. Atunci știu că rochia nu i-a acoperit personalitatea, ci a lăsat-o să iasă la suprafață.