În culisele brandului

Elena, înainte de fotografie, ce credeai că vei face? Și care a fost momentul în care fotografia a devenit mai mult decât o pasiune?

Înainte de fotografie, am studiat psihologia și am fost profesor pentru învățământul primar. În paralel, am urmat și un master în educație, pregătindu-mă pentru a preda în mediul universitar. Toate aceste aspirații serioase au fost date complet peste cap când mi-a picat pentru prima dată un DSLR în mâini, în momentul unui apus superb.

Eram voluntar într-o tabără pentru copii și am cerut în glumă camera fotografului. Mi-a pus-o pe auto și m-a încurajat să mă joc cu ea, just for fun. În acel moment s-a trezit artistul și visătorul din mine, care probabil a existat mereu acolo, dar a așteptat cuminte și tăcut momentul perfect pentru a-mi schimba parcursul vieții, pentru a o colora (la propriu) și romantiza. Nu a existat neapărat un moment în care fotografia a devenit mai mult decât o pasiune, pentru că din start am știut că vreau să fiu 100% acolo și că e doar o chestiune de timp până voi reuși. Mi-am dat demisia de la școală cât de repede am putut și mi-am dedicat tot timpul și toate resursele învățării. Nu exista pentru mine posibilitatea de a nu reuși, de a nu avea clienți sau de a nu-mi ieși cadrele. Știam că există o rețetă și eram determinată să o aflu și să mi-o însușesc.

Spui despre tine că ești un „photographer of people in love”. Ce te interesează cel mai mult la doi oameni atunci când îi fotografiezi?

Într-adevăr, îmi place mult să spun despre mine că sunt „photographer of people in love”, pentru că așa mă uit la cuplurile pe care le fotografiez, căutând limbajul și stilul lor de a se iubi. Exact asta mă interesează cel mai mult la oameni: să aflu dacă își exprimă iubirea într-un stil jovial și energic sau poate sunt mai rezervați, dar profunzi și romantici.

Vreau ca în pozele pe care le primesc să se regăsească 100%, să le sugerez posing-uri care îi definesc, care îi fac să se simtă confortabil și îi încurajează să se deschidă în fața camerei. Astfel, le pot „fura” zâmbete sincere, priviri calde, atingeri, îmbrățișări și pupici care să le spună povestea chiar și printr-un cadru simplu, dar de impact.

Cum găsești echilibrul dintre cadrele atent construite, cu o estetică editorială, și momentele spontane? Cât de mult intervii în ziua nunții și când preferi să devii aproape invizibilă?

Echilibrul dintre fotografiile cu vibe editorial, elegante, intenționale, și momentele oneste, care pur și simplu trebuie lăsate să se întâmple, se găsește mai ușor decât pare. Totul ține de specificul situației și de capacitatea fotografului de a ști când e momentul să intervină și să ajute mirii sau când să se retragă și doar să documenteze artistic.

Un exemplu relevant pentru documentarea în liniște este first look-ul. Aici, dacă intervii cu indicații, doar strici magia momentului și, implicit, magia pozelor. La first look trebuie să îi poziționezi pe miri în cea mai bună lumină și în cel mai frumos cadru, să le dai câteva indicații, iar apoi să lași lucrurile să se întâmple de la sine. Nu uit că oamenii din fața mea au propriile dorințe legate de acel moment și că prea multe sugestii ar putea diminua personalitatea și autenticitatea lor.

La polul opus este ședința foto din ziua nunții, unde intervenția fotografului este mai mult decât necesară. Să le sugerezi mirilor idei de posing și să îi poziționezi în funcție de lumină și context îi ajută să se relaxeze, să uite că ți-au spus în nenumărate rânduri că nu sunt fotogenici și că nu știu să stea la poze, să se distreze și să vadă cât de frumoși și naturali sunt.

Cum începe colaborarea ta cu un cuplu și ce ai nevoie să afli despre ei înainte de ziua nunții?

Interacțiunea cu clienții începe, de cele mai multe ori, în momentul solicitării ofertei. Dacă data este încă disponibilă, le trimit oferta și le cer câteva detalii, cum ar fi locația evenimentului și informații despre momentele pe care își doresc să le includă în ziua nunții. Nu fac asta pentru a alege doar nunțile cu locații fancy sau cu pregătiri la hotel, ci pentru că mă interesează stilul lor de interacțiune și comunicare, precum și așteptările pe care și le formează cu privire la munca mea.

Recunosc că evit nunțile cu prea multe tradiții, dar nu pentru că nu mi se par frumoase, ci pentru că mă depășesc în ceea ce privește compoziția cadrelor și anduranța pe care trebuie să o ai pentru a duce un astfel de eveniment complex. Prefer evenimentele mai așezate, cu un timeline simplu, în care mirii se pot bucura de fiecare moment și de oamenii care le sunt alături. Aici, terenul pentru artă este cel mai fertil. Există timp și spațiu atât pentru documentare, cât și pentru editorial, iar ei vor primi o galerie finală așa cum au văzut în portofoliul meu.

Mulți oameni spun că nu sunt fotogenici sau că nu se simt confortabil în fața camerei. Cum lucrezi cu un cuplu care îți spune asta de la prima întâlnire?

Mai mult de jumătate dintre cuplurile cu care lucrez îmi spun acest lucru, iar reacția mea inițială este să le normalizez temerea. Le explic că, nefiind modele profesioniste, este firesc să nu știe cum să se comporte în fața camerei, dar că sunt acolo pentru a-i îndruma și a le explica fiecare posing.

În timpul ședinței, le arăt și câteva cadre, pentru a vedea cât de bine arată atunci când alegem lumina potrivită și îmi urmează sfaturile. Alternez pozițiile statice cu cele dinamice pentru a surprinde emoții sincere.

Ce te inspiră în afara fotografiei de nuntă și ajunge, poate fără să îți propui, în imaginile tale?

Filmele mă inspiră cel mai mult. Îmi place felul în care o poveste poate fi spusă nu doar prin ceea ce se întâmplă, ci și prin lumină, atmosferă, tăceri sau gesturi aparent nesemnificative. Uneori, o scenă îmi rămâne în minte nu neapărat pentru povestea ei, ci pentru emoția pe care o transmite sau pentru felul în care este construită vizual.

Care este lucrul pe care ai vrea ca un cuplu să îl înțeleagă înainte să își aleagă fotograful de nuntă?

Cred că un cuplu ar trebui să aleagă un fotograf nu doar pentru felul în care arată imaginile lui, ci și pentru felul în care vede lumea. Fiecare fotograf spune o poveste diferit, chiar și atunci când fotografiază aceleași momente.

Pentru mine, fotografia de nuntă nu înseamnă doar să surprinzi ce se întâmplă, ci și ceea ce se simte. De aceea, încrederea și conexiunea dintre fotograf și cuplu sunt esențiale. Atunci când oamenii se simt în largul lor, nu mai încearcă să arate într-un anumit fel, ci pur și simplu sunt ei înșiși.

La final, fotografiile vor rămâne mult după ce ziua nunții va trece. Mi-aș dori ca fiecare cuplu să aleagă omul ale cărui imagini nu doar îl atrag, ci îl fac să simtă ceva. Pentru că, peste ani, cel mai important nu va fi cât de perfect a arătat o fotografie, ci cât de mult îi va apropia de ceea ce au trăit în acel moment.