Cum ai descrie în câteva cuvinte estetica și semnătura ta vizuală?

Diferită. Nu am urmat și nu urmez trenduri. Sau bine, poate o mai fac, dar doar atunci când pot să le adaptez stilului meu. Am un background destul de atipic, aș spune — unul pe care nu îl întâlnim prea des în rândul fotografilor de nuntă. Majoritatea au început direct cu acest tip de fotografie sau provin din zona de portret, studio ori beauty. Eu am ajuns aici după mai bine de 13 ani de fotografie full-time, timp în care am trecut prin absolut toate genurile până am descoperit, în cele din urmă, cel mai complex dintre ele: fotografia de nuntă.

Pentru mine, o nuntă reunește toate aceste lumi — portret, fashion, arhitectură, documentar, chiar și street photography. Mi se pare imposibil să surprinzi cu adevărat esența unei povești dacă nu ai explorat fiecare dintre aceste direcții, separat, treptat, fără să arzi etape. Înainte de a-mi dedica aproape tot timpul acestui domeniu, am activat intens în fotografia auto — o lume care mi-a format ochiul pentru detaliu și lumină. De câțiva ani, am un proiect unic în Europa împreună cu BMW România și am fotografiat pentru branduri precum Lamborghini, Ferrari, Rolls Royce, Bentley, Aston Martin și peste 30 de alți importatori și dealeri internaționali.

Ce m-a definit mereu a fost modul în care folosesc lumina naturală. Nu am fost niciodată adeptul scenelor iluminate artificial din toate direcțiile. Da, în ultimii ani am început să folosesc și lumina artificială — dar doar acolo unde completează o poveste, nu unde o sufocă. Observ adesea acel hype în jurul imaginilor de tip fashion week, cu flash puternic și cadru instant. Însă pentru mine, fotografia are nevoie de context, de umbră, de respirație. Așa că, deși împrumut uneori influențe din tendințele momentului, baza rămâne aceeași: lumina naturală, povestea, emoția reală. Pentru că, dacă toți am fotografia la fel, ce ne-ar mai diferenția? Poate de aceea spun că nu sunt doar fotograf — ci artist.

Care este filosofia ta atunci când documentezi o nuntă?

Întotdeauna mi-a plăcut să documentez lucrurile așa cum se întâmplă în mod real. Fiecare nuntă are propriul ei ritm — unele evenimente sunt pline de energie și întâmplări neașteptate, altele decurg într-o simplitate firească. Dar, dincolo de orice, atunci când un cuplu mă alege, o face pentru a le spune povestea lor, nu pentru a inventa una diferită. Nu mă interesează să recreez cadre văzute pe internet sau să urmez rețete vizuale.

Desigur, uneori îndrum mirii, poate îi rog să repete un gest, dar mereu într-un mod natural, care să nu altereze momentul. Le spun mereu același lucru: atunci când vor privi peste ani fotografiile, vreau să-și amintească ce au trăit, nu cum i-am rugat eu să mimeze o emoție.

Îmi amintesc perfect una dintre primele mele nunți fotografiate singur, la Paris. Era pentru prima dată când eram fotograful principal, după multe experiențe ca second shooter. Nu știam exact cum se vor desfășura lucrurile, dar știam un singur lucru — voiam să fiu acolo cu totul. Să mă las cuprins de atmosfera zilei, de gesturile mici, de privirile dintre oameni. De-a lungul timpului am înțeles că aceasta este esența meseriei noastre: să cunoști parcursul unui eveniment, să anticipezi totul și, în același timp, să rămâi prezent. Să fii mereu cu un pas înaintea mirilor, dar niciodată în fața poveștii.

Cum reușești să surprinzi emoțiile autentice într-o zi atât de intensă?

De multe ori, e chimie pură. Dar, da — trebuie să existe și matematică.
Cum se împacă cele două? Destul de simplu.

Chimia se întâmplă natural, atunci când există o conexiune reală între mine și cuplu — acel sentiment subtil că vorbim aceeași limbă vizuală, că ne înțelegem fără prea multe cuvinte. Dar până la acel moment, totul ține de structură. De planificare. De echilibru.

Când un eveniment are în spate un planner care știe exact ce face, un program clar și bine organizat, mirii pot lăsa totul în mâinile profesioniștilor și se pot bucura cu adevărat de ziua lor. Atunci magia se întâmplă firesc, emoțiile curg, iar eu nu trebuie decât să fiu atent și prezent pentru a le surprinde. La polul opus, când mirii aleg să se ocupe singuri de tot, se vede. Stresul, detaliile logistice, timpul care se scurge prea repede — toate se așază între ei și moment. Iar fotografia, oricât de frumoasă, nu poate compensa lipsa liniștii.

Așa că, da — e chimie. Dar și matematică. Emoție și ordine. Intuiție și plan. Doar împreună pot transforma o nuntă într-o poveste care rămâne.

Cum abordezi relația cu mirii pentru a le oferi imagini care îi reprezintă cu adevărat?

Fac mereu această comparație și le-o spun și mirilor: dacă mergi la un blind date și nu există nicio conexiune, ai mai merge și a doua oară?
Pentru mine, este la fel și în fotografie. Există fotografi care lucrează exclusiv online — trimit un contract, o factură, și îi întâlnesc pe miri abia în ziua nunții. Ideea aceasta mă sperie teribil. Nimic nu se întâmplă până nu ne cunoaștem. Până nu ne vedem față în față, până nu petrecem câteva ore împreună, până nu ne dăm seama dacă există acea chimie reală între noi. Desigur, înainte de întâlnire, mirii primesc toate detaliile — prețurile, condițiile, structura colaborării. Dar pentru mine, adevăratul moment de da nu se întâmplă la semnarea contractului, ci atunci când simțim amândoi că există o conexiune. A fost o vreme când o nuntă semnată însemna un succes. Astăzi, succesul este atunci când știu că pot spune povestea acelui cuplu așa cum merită. Da, s-a întâmplat să spun și eu „nu” unor evenimente, chiar dacă, uneori, oferta era mai tentantă financiar. Am învățat că armonia dintre mine și miri este mai importantă decât orice cifră. În timp, am ajuns să-mi cunosc foarte bine tipul de clienți și energia evenimentelor care mi se potrivesc. Prefer puține nunți, dar cu oameni care rezonează cu estetica și felul meu de a privi lumea. De aceea pun mare accent pe întâlnirile offline. Ne vedem de câteva ori înainte de ziua cea mare, ținem legătura constant, îmi trimit imagini, inspirații, povești. Așa reușesc să înțeleg ce îi definește cu adevărat — și doar atunci pot construi o narațiune care să le semene.

Ca estimare, cât durează procesul tău de editare?

În funcție de perioada anului, procesul meu de editare durează între trei și patru luni. Știu că mulți fotografi aleg astăzi editori externi sau programe bazate pe inteligență artificială, dar eu nu pot — și nici nu vreau — să merg în direcția aceea. Pentru mine, editarea este o parte din poveste, nu doar un pas tehnic.

Desigur, mi-ar plăcea să pot livra mai repede, dar nu în detrimentul calității. Există o frumusețe în a lăsa timpul să-și facă treaba — când mirii primesc fotografiile după câteva luni, emoția se reactivează complet. Retrăiesc totul, dar dintr-o altă perspectivă: una filtrată prin lumină, detaliu și răbdare. Totuși, imediat după eveniment trimit întotdeauna un preview de aproximativ 30 de fotografii, ca un prim capitol dintr-o poveste care urmează să se dezvăluie în întregime. Pentru mine, acesta e momentul în care emoția începe să prindă contur.

Ce sfat ai oferi unui cuplu care își caută fotograful ideal?

Fotograful ideal al unui cuplu nu va fi niciodată același cu fotograful ideal al altuia. Fiecare poveste are propria vibrație, propriul ritm, propriul mod de a fi spus. De aceea, le spun mereu mirilor, încă de la primele discuții: alegeți cu inima, nu după ce spun ceilalți. Nu după trenduri, liste sau etichete. Dacă mâine mi-aș organiza propria nuntă, n-aș alege niciun fotograf doar pentru că apare primul în căutările Google. Aș alege pe cineva care tace și creează. Pe cei care nu se văd pe TikTok, nu apar în topuri și nu adună premii artificiale — dar care, în tăcere, pictază cu lumina povești reale.

Pentru mine, există două topuri: cel scris — unde oricine poate ajunge, oricum, oricând — și cel nescris, cel al conversațiilor autentice, al oamenilor care chiar vorbesc despre tine. În acel top ajungi doar cu timp, muncă și adevăr. Fără scurtături. Fără etape arse.

Piața pe care activezi-București, România și/ sau internațional?

La bază, am pornit din orașul în care trăiesc — București. În ultimii ani, proiectele mele s-au împărțit firesc: aproximativ 50% în București, 25% în alte regiuni din România și 25% internațional. Dar, dacă ar fi să privesc în perspectivă, direcția spre care mă îndrept este clară: mai mult internațional, mai multă diversitate, mai multă poveste. Întotdeauna m-a atras interculturalitatea — felul în care oamenii, locurile și tradițiile își spun poveștile prin detalii aparent mici. Îmi place să descopăr, să fiu surprins, să mă las uimit. Și chiar dacă locațiile pot fi spectaculoase, adevărata descoperire rămân mereu mirii — personalitățile lor, energia, felul în care iubesc. De câțiva ani fotografiez nunți în Italia, Franța și Grecia, iar fiecare experiență m-a ajutat să înțeleg mai bine nu doar diversitatea culturală, ci și universalitatea emoțiilor.

Îmi doresc ca, în timp, să ajung în cât mai multe colțuri ale lumii, să experimentez fiecare cultură așa cum este ea — autentică, imperfectă, vie. Pentru că, dincolo de destinații, adevărata călătorie este mereu umană.

Jewelry

Natalie Marie

Monarc Jewellery

Mateo

MARS